Peste 130 de specialişti din domeniul transplantului de organe din România, Austria, Ungaria, Republica Cehă, Slovenia, Macedonia s-au reunit, la Viena, la Danubian Transplant Symposium, ajuns la a 7-a ediţie şi organizat sub auspiciile Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, eveniment ce a arătat importanţa colaborării regionale pentru o mai bună organizare a activităţii de transplant, dar şi ultimele noutăţi ştiinţifice, tehnici şi modalităţi de prezervare a organelor pentru transplant. În Europa, listele de aşteptare ale pacienţilor pentru transplant de organe cuprind 67.064 de persoane, din care 52.000 pentru rinichi, 7.000 pentru ficat şi 3.600 pentru inimă, iar circa 4.000 dintre acestea mor anual pentru că nu au ajuns la transplant. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Prin rubrica In vitro, săptămânalul „Viaţa medicală“ şi-a propus să ilustreze cât mai convingător importanţa cercetării ştiinţifice fundamentale, dar şi a investigaţiilor paraclinice în diagnosticul diverselor afecţiuni. Un exemplu în acest sens îl oferă dna dr. Magdalena Budişteanu, prin „Sindromul Angelman“. Cu acest prilej, reînnoim, către specialiştii din întreaga ţară, invitaţia de a împărtăşi colegilor din experienţa şi cazuistica proprii. (...)

   Incidenţa cancerului cutanat a cunoscut o creştere exponenţială în ultimele decenii, ceea ce a condus la acuta necesitate de a dezvolta noi tehnici şi tehnologii diagnostice. Un bun exemplu în acest sens îl constituie microscopia confocală de reflectanţă, tehnică neinvazivă de investigare în timp real a leziunilor cutanate, dezvoltată în ultimii 15 ani. Îmbunătăţirea calităţii imaginii, creşterea manevrabilităţii sistemului de preluare a imaginilor şi extinderea aplicabilităţii clinice sunt doar câteva argumente ce pledează pentru utilizarea metodei. Mai multe detalii, într-un articol semnat de dl dr. C. Căruntu. (...)

   Markerii biologici sunt importanţi pentru diagnosticul, clasificarea, aprecierea evoluţiei şi a prognosticului sclerozei multiple. Mai mult, dezvoltarea terapiilor specifice se bazează pe studiul aprofundat al biomarkerilor, expresie a proceselor imunopatologice. O trecere în revistă a datelor actuale din literatura de specialitate este realizată de dl conf. dr. Manole Cojocaru.

„Viaţa medicală“ a publicat, în mai multe rânduri, articole menite să sublinieze importanţa investigaţiilor neurofiziologice în diagnosticul neurologic. Cu sprijinul Societăţii de Neurofiziologie Electrodiagnostică din România, publicăm o interesantă prezentare de caz menită să exemplifice rolul investigaţiilor amintite, sub semnătura dlui dr. Tudor Lupescu. (...)

   Acesta este titlul editorialului aparţinându-i dlui prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, din nr. 10/2010 al revistei Colegiului Medicilor Bucureşti, MEDICINA MODERNĂ. „De la începutul practicării profesiei medicale, s-a considerat că medicul are o poziţie sacră, de intermediar între bolnav şi Divinitate. Sacralitatea acestei profesii a fost consolidată şi prin renumitul jurământ al lui Hipocrate, din care se poate deduce că adevăratul medic îndeplineşte o funcţie profesională încărcată de mari responsabilităţi morale (…). A părut firesc, de-a lungul timpului, să i se ceară unui medic să se comporte aproape ca şi un sfânt (…). În mod sigur, aceste exigenţe crescute faţă de îndatoririle medicului provin din binecunoscutele comandamente morale specifice profesiei medicale, care îl apropie pe medic de un sfânt plin de har şi de bunătate. (…)

   Infecţia virusal hepatitică C (VHC) continuă să fie o mare problemă de sănătate publică în întreaga lume, fiind responsabilă de importante costuri biologice şi sociale. Date comunicate foarte recent atrag atenţia că, în deceniul următor, prevalenţa infecţiei VHC va rămâne ridicată (>4–5%) sau chiar va creşte. Tratamentul capătă astfel o importanţă deosebită, motiv pentru care se depun eforturi continue de actualizare şi îmbunătăţire a acestuia. Vă propunem o trecere în revistă a realităţilor prezentului şi a dezideratelor viitorului, realizată de dl prof. dr. Mihai Voiculescu şi dna dr. Laura Iliescu. (...)

   Publicam, în numărul trecut, prima parte a unui amplu studiu realizat de dl prof. dr. Gheorghe Burnei şi colaboratorii dsale. O etapă importantă în abordarea torticolisului muscular congenital o constituie tratamentul chirurgical. În această a doua parte a articolului, autorii prezintă pe larg tehnicile operatorii, cu detalii privind tehnica Clinicii „M. S. Curie“, pe baza unei bogate experienţe. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Analiza unor cazuri medico-legale de hipertensiune pulmonară poate revela, la examenul anatomo- şi histopatologic, pe lângă aşteptatele aspecte macroscopice de bronhopneumonie, atelectazie, edem pulmonar acut, aderenţe masive etc., morfologic exprimate prin aspecte caracteristice hipertensiunii pulmonare cu evoluţie prelungită, aspecte (mai mult sau mai puţin surprinzătoare) caracteristice toxicomaniilor. O interesantă expunere realizată de dna dr. Liliana Parascan, la rubrica In vitro. (...)

 

    Cea mai frecventă şi mai reprezentativă formă de torticolis, pe locul al treilea ca frecvenţă în cadrul afecţiunilor ortopedice pediatrice, torticolisul muscular congenital este o afecţiune care, recunoscută precoce, în primele 30 de zile, beneficiază de tratament conservator, cu rezultate bune. După vârsta de 1 an, se instituie tratamentul chirurgical. O amplă prezentare a acestei afecţiuni, prin prisma experienţei Şcolii româneşti de Ortopedie pediatrică, dublată de o largă cazuistică personală, o propune cititorilor noştri dl prof. dr. Gheorghe Burnei. (...)

   În ansamblul mecanismelor generale necesare menţinerii şi evoluţiei normale a organismului, regenerarea este o secvenţă a evenimentelor morfogenetice ce restaurează şi dezvoltă o structură şi o funcţionalitate normale după rănire. Capacitatea regenerativă variază cu specia şi gradul de evoluţie al acesteia, cu gravitatea degradării şi cu nivelul de specializare a ţesutului lezat, sub influenţa a numeroşi factori interni şi externi. (...)

   Sovata este un oraş din judeţul Mureş, situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluenţa cu râul Sovata. Staţiune cu sezon permanent, Sovata a fost menţionată pentru prima dată ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine staţiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireşelu (912 m), Capela (720 m), Bechiş (1.079 m), Dealul Mic şi Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi şi mesteceni. După recunoaşterea ca staţiune balneară, la Sovata au fost construite numeroase hoteluri şi alte facilităţi, modernizate în timp. (...)

   Continuu preocupaţi de performanţă, în beneficiul direct al pacienţilor, urologii români reuşesc să introducă în practica de zi cu zi tehnologii performante, care permit un diagnostic mai precoce al patologiei oncologice şi, implicit, tratamentul prompt şi în limite de siguranţă. Exemplar în acest sens este colectivul Clinicii de Urologie din Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan“ Bucureşti, condus de dl prof. dr. Petrişor Geavlete, care adaugă la seria de priorităţi naţionale din anii anteriori, diagnosticul cistoscopic utilizând lumina în bandă îngustă (narrow-band imaging – NBI). (...)

   Endometrioza este o afecţiune ginecologică frecventă la femeia la vârsta reproducerii, care se prezintă cu durere la nivelul pelvisului, dismenoree şi infertilitate. Este definită ca prezenţa ţesutului endometrial în afara uterului – tipic în pelvis, pe ovare şi peritoneul pelvin, dar poate să intereseze şi intestinul gros, ureterul sau vezica urinară.

  Endometrioza este o boală multifactorială. Etiologia şi fiziopatologia sunt încă neelucidate; patogenia este complexă. Factorii genetici şi imunologici joacă un rol-cheie în fiziopatologia bolii. S-a demonstrat că există o asociere între prezenţa endometriozei şi sistemul imun alterat, ceea ce sugerează că modificările în imunitatea mediată celular şi/sau umorală pot contribui la apariţia bolii. (...)

   Sunt numeroase cauzele de macrocitoză, dar o serie de investigaţii relativ simple pot orienta diagnosticul etiologic. Care sunt acestea, dar şi detalii asupra celor mai frecvente cauze specifice de macrocitoză, ne oferă dna dr. Camelia Cristina Diaconu, de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, într-un articol sugestiv ilustrat cu preparate din colecţia dnei dr. Silvana Angelescu, de la Spitalul Colţea din Bucureşti. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.